Inceputuri

                 Sper că am început o poveste frumoasă, pe care mi-o doresc de foarte mult timp. Am prins curaj acum, cam târziu la 45 de ani, ar putea spune unii... dar, cred ca am simțit nevoia de a evada din propria mea viață și din frustrările condiției de salariat.

Și ca orice poveste care se respectă...

              A fost o dată ca niciodată, cam acum 10 ani, la sfârșit de februarie, in plină febră de alergat după mărțișoare. Cu doi băieți unul la grădiniță si unul în școala generală, cu un soț în câmpul muncii si cu o familie cu componență feminină majoritară, normal că trebuiau achiziționate ceva mărțișoare. Cu lista în mână, mă învârteam printre tarabele comercianților,  încercând sa găsesc ceva care să mă strige... pentru doamna educatoare, pentru doamna învațătoare, pentru profa de engleză, profa de sport, colega de bancă, fetele din clasa, mama, soacra, cumnata, colega de la personal, de la contabilitate! Îmi lua capul foc! Toate produsele erau aproximativ la fel – table lucioase cu pietre sclipitoare si de o calitate îndoielnică. Nu găseai nimic făcut manual, muncit cu adevarat de micii producători autohtoni. De la ambalaje până la obiectul în sine, erau Made in China. Și mai găseai și câte un vânzator care se jura cu mâna la inimă, pe ochii odraslelor si pe decedații din familie, că sunt produse în România. Recunosc, poate am nimerit eu la târgul nepotrivit... Brusc, intr-o totală inconștiență, m-am hotărât că nu pot să dau banii pe așa ceva și mai important nu îi pot lăsa pe cei trei bărbați ai mei, să ofere astfel de mărțișoare. În drum spre casă, am încercat să fac un inventar al materialelor ce le aveam, din întâmplare, prin gospodărie și care s-ar putea folosi la la crearea unor mărțișoare decente, handmade. Partea cu inconștiența a intervenit în momentul în care am realizat că nu am decât două zile să fac 40 de mărțișoare...  Foarte greu pentru un începător!

              Asta a fost începutul. Peste doi ani am început să particip la târgurile de martie cu specific handmade (cu toate că se mai strecurau și comercianți la care era coadă pentru că aveau produse ieftine și sclipitoare).

              Am descoperit lemnul si decorarea lui. Am început sa pictez, să lucrez cu ipsos, am investit în materiale si accesorii – am umplut dulapul de pe balcon... Lucram cu pasiune pentru mine. De la bijuterii până la tablouri... Obiectele ieșite din mâinile mele erau frumoase, interesante (cel puțin pentru mine). Lui Cătalin, soțul meu, atât de mult i-au plăcut unele cutii de lemn, încât le-a cumpărat el pentru a nu fi scoase la vânzare. Desigur, părerile familiei și prietenilor erau de la supelativ în sus, dar nesigurața calității si frumuseții lucrărilor mele m-a făcut să nu le scot la vedere. Am mai așteptat încă câțiva ani... Mi-am transformat balconul într-un mic atelier unde puteam să dau frâu liber imaginației. După zeci de cadouri oferite si cateva lucrări vândute prietenilor, foarte apreciate de către aceștia, m-am hotarât: am nevoie de magazin on-line!

              Așa că azi, împreună cu soțul meu, am deschis acest magazin pentru doritorii de lucruri unice născute din suflet.

Sper să nu se termine niciodată...